Mai târziu, când am reușit să-mi permit primul aparat foto – un Smena rusesc pe film alb-negru (și color), am început să-mi fotografiez familia, prietenii și locurile pe care le vizitam. Faptul că filmele foto aveau un număr limitat de cadre m-a obligat șă fiu mult mai atent la compoziție și iluminare înainte să apăs pe declanșator. În facultate am studiat și fotografia, de unde am primit un aparat Zenit și am avut și plăcerea de a lucra în loboratorul foto al secției, în întuneric, cu lumină roșie, cu exponometru, revelator și fixator, descoperind tehnici de a corecta expunerea, de a mări contrastul și altele.

După ce mi-am cumpărat primele aparate digitale m-am simțit mult mai liber să fotografiez, fără presiunea numărului limitat de cadre al filmului foto. Puteam să fac sute sau mii de cadre și să văd rezultatul final imediat și chiar să greșesc câteodată (pentru că, nu-i așa, din greșeli se-nvață) , fără costuri suplimentare.
Apoi, mai târziu, am avut oocazia să văd ce înseamnă o optică de calitate și un aparat profesional și am fost  impresionat de delicatețea și bogăția de tonuri care se pot obține cu obiective și aparate expcepționale și, ce-i drept, scumpe.

La nașterea fiului meu, unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus a fost să-i creez cele mai frumoase amintiri fotografice pe care le pot eu face, așa că m-am dotat cu cele mai bune echipamente pe care mi le pot permite și am început să învăț tot ce trebuie pentru a deveni un fotograf de familie competent. A fost doar o urmare normală când am decis că cunoștințele pe care le-am dobândit și aparatura cumpărată mă pot ajuta să transform această pasiune într-o profesie.

Vă mulțumesc că sunteți aici și vă invit la o ședință foto ca să ne cunoaștem mai bine sau să depănăm amintiri, în caz că ne cunoaștem deja.🙂